Muzeul de sculptură monumentală în lemn se află în Parcul Teiuș și cuprinde nu mai puțin de 33 de monumente din lemn, gravate cu  măiestrie. Fiind amplasate în aer liber, turiștii și localnicii se pot bucura de frumusețea acestor sculpturi în timp ce fac o plimbare relaxantă prin parc. Cele 33 de sculpturi au fost expuse în cadrul Simpozionului Internațional de Sculptură în Lemn, desfășurat, la Caransebeș, de-a lungul a șapte ediții, între anii 2003 și 2009. sursa text sursa foto

Portul Moldova Veche este un port fluvial aflat pe malul stâng al Dunării, în zona lacului de acumulare „Complexului Hidroenergetic și de Navigatie Porțile de Fier I” din județul Caraș-Severin.  Turiștii care ajung la Moldova Veche se pot bucura inclusiv de croaziere pe Dunăre, având astfel posibilitatea de a trăi o experiență unică și de a admira un cadru natural deosebit. 

Ruinele fortificației se află în Comuna Coronini, din județul Caraș-Severin. Cetatea Ladislau, Donjonul de la Coronini a fost o cetate medievală încredințată cavalerilor teutoni. Aceasta a fost ridicată pe ruine dacice aflate pe dealul numit „Culă”, de pe malul Dunării, fiind finalizată de către Sigismund de Luxemburg și dedicată Sfântului Ladislau. Pe malul opus al Dunării se află Cetatea Golubăț. sursa text

Cetatea Drencova, mai exact ruinele ei, se află în Dunăre din 1969, atunci când a fost inundată de apele fluviului. Înainte de această dată, arheologii au reușit să facă unele cercetări și au stabilit că fortificația avea formă de patrulater, cu dimensiuni de 23/21 m.  Zidurile, groase de 1,5 metri și înalte de 15 metri, sunt realizate din piatră de carieră înecată în mortar, iar patrulaterul era construit din blocuri atent cioplite. Ca majoritatea fortificațiilor, și cetatea Drencova avea un șanț de apărare, care s-a văzut în urmă cu patru decenii.           Cetatea a fost construită după 1419, pe vremea regelui Sigismund de Luxemburg și avea rol de apărare a frontului dunărean în fața puterii otomane. În perioada 1429-1435, fortificația a fost inclusă în sistemul de apărare din Banat, la acea vreme aflat sub stăpânirea cavalerilor teutoni. Din 1439, cetatea a trecut în proprietatea mai multor familii nobile românești, care se ocupau de întreținerea fortificațiilor de pe cursul Dunării.            Cercetările arheologice au scos la suprafață podoabe și brățări din bronz și argint, săbii, pumnale, vase de metal, o necropolă care ar data din secolele XII-XIII. Se spune că cetatea ar fi fost construită după modelul unui castru roman, aflat în apropiere, dar nu se știe nimic sigur.   Ruinele cetății Drencova se pot observa de pe DN 57, aproape de localitatea Berzasca. Drencova a fost un sat, înghițit și el de apele Dunării, care aparținea de această localitate.            Nu se știe cât vor mai rezista aceste ruine în apele grăbite ale fluviului, însă ele spun multe despre "inginerii" care au ridicat-o și despre calitatea materialelor folosite; prezența ei până acum dă dovadă de măiestrie. Sursa text & foto

Între anii 1870-1880, pe dealul ce despărțea în epoca modernă Ilidia şi Socolari se puteau observa urmele unei aşezări întărite din piatră. Deși nu se cunoaște exact originea acesteia, pe baza descoperirilor arheologice şi informaţiilor din izvoare care susțin continuitatea dacică apoi daco-romană în aşezările de mineri din ţinutul cărăşan se poate concluziona că este o construcție ce aparținea acelor vremuri antice.

A fost dezvelită la 3 iunie 1943, reprezentându-l pe general într-o recunoaştere cu harta şi binoclul în mână. Este opera sculptorului Mihail Onofrei. Până în anul 1918, pe acelaşi soclu a fost aşezată statuia împăratului Franz Josef I, dezvelită în 1906. La 8 decembrie 1860, se năștea la Caransebeș Ioan Dragalina, cel care avea să devină unul dintre cei mai bravi generali români angrenați în luptele din Primul Război Mondial. A trecut prin toate treptele ierarhice militare, și anume căpitan (1893), maior (1899), locotenent-colonel (1908). În perioada 1908-1911, lt.col. Ioan Dragalina a fost comandant al Școlii Militare de Infanterie din București. La începerea Primului Război Mondial avea gradul de general de brigadă și comanda Comandamentului 3 teritorial. În aprilie 1911, Ioan Dragalina a fost avansat colonel și numit comandant al Regimentului 34 din Constanța. În această perioadă, a fost decorat cu Ordinul Coroana României, clasa IV. În anul 1915, a fost avansat la gradul de general de brigadă. În perioada neutralității României (1914-1916), s-a ocupat cu realizarea de lucrări de fortificații pe Valea Prahovei. Sursa Text & Foto: http://cnipt-caransebes.ro/zona-turistica/

„Piatra scrisă”  sau Tabula Baross (numită după modelul roman) se află pe malul stâng al Dunării, pe DN 57, la circa 10 km în aval de  localitatea Coronini. Inscripția este plasată pe o stâncă în zona Alibegului (vechea vatră a satului Coronini – fost Pescari). Aceasta are aproximativ 10 m lungime și 7, 5 m lățime. Textul este expus pe 11 rânduri în limba maghiară și este scris cu majuscule. Traducerea acestuia în limba română spune: “Regularizarea Porții de Fier și a celorlalte cataracte reglementate prin articolul 26 în Legea din 1888 s-a început sub stăpânirea lui FRANCISC I , prim– ministru fiind contele IULIUS SZAPARY și ministrul de comerț GABRIEL BELLUSY BAROSS , la 15 septembrie 1890.Binecuvîntarea lui Dumnezeu să fie pe această placă comemorativă și pe cei care au contribuit la ridicarea ei.” Numele inscripției vine de la numele ministrului de comerț Bellusy Baross Gabor, care a finanțat și a răspuns de aceste lucrări. Soluționarea definitivă a problemelor de navigație pe Dunăre în zona Clisurii s-a realizat în zilele noastre prin construirea sistemului energetic și de navigație de la Porțile de Fier între anii 1864 și 1971. Sursa text & foto

Tabula Traiana este o inscripție romană antică situată pe malul drept al fluviului Dunărea, la aproximativ 4 km în aval de orașul modern Orșova din România. Inscripția face referire la lucrările de construcție ale împăratului roman Traian la sfârșitul secolului al II-lea d.Hr., în timpul domniei sale (98-117 d.Hr.). Datarea precisă a inscripției este anul 103 d.Hr. și face referire la construcția unui drum (Via Traiana) între provinciile romane Moesia (în zona Belgradului de astăzi) și Dacia (în zona României de astăzi). Inscripția a fost realizată pentru a marca finalizarea lucrărilor la acest drum și este scrisă în limba latină. Sursă

Turnul din Cacova-Grădinari face parte dintr-o organizare militară cândva extinsă, după 1250. Este probabil ca turnul să fie parte a unei construcții care la început nu avea destinație religioasă, iar abia după anul 1360 când fortificarea paramilitară a fost abandonată, localnicii au încadrat turnul în arhitectura unei biserici ortodoxe. sursa foto sursa text

Turnul a fost denumit astfel în onoarea poetului roman Publius Ovidius Naso, unul dintre cei mai renumiţi clasici ai literaturii latine.   Legenda spune că Ovidiu ar fi trecut prin Banatul Montan fie în timpul drumului său spre exil, fie în timpul vizitelor sale în Dacia.  Diferiți istorici ai vremii respective au descoperit în cuvintele atribuite lui Ovidiu o posibilă origine a denumirii municipiului Caransebeș. Mai precis, se spune că poetul s-ar fi îndrăgostit de aceste meleaguri și fiind captivat de frumusețea peisajului ar fi exclamat: "Cara mihi sedes!" această expresie, care în traducere din limba latină înseamnă "Teritoriul meu iubit!" sau "Locul meu iubit!". Exclamația sa în limba latină sunând similar cu pronunţia actuală a numelui municipiului Caransebeş.