Cetatea Beiului

Această cetate, situată într-un mirific cadru natural pe Cheile Nerei, este cunoscută sub diverse denumiri: Cetatea Socolari, Cetatea Ilidia, Cetatea Potoc, Cetatea Beiului sau Cetatea Terezia. (3) În cazul ultimei denumiri, ne aflăm din nou în fața unei confuzii a memorialului popular. Dacă în cazul altor vestigii bănățene se face o atribuire eronată epocii otomane, deși ele se datorează, cum am mai arătat, perioadei habsburgice din secolul al XVIII-lea, de data aceasta o cetate clar mai veche este cunoscută sub denumirea de „Cetatea Terezia”, deși originile ei coboară cel puțin până în secolul al XVI-lea, însă este foarte posibil să aibă o existență și mai veche, prelungită până în secolul al XIX-lea.

Existența Cetății Beiului în superbul cadru natural al zonei, unde se integrează armonios cu lacul Ochiul Beiului și cu cascada Beușnița, a dat naștere unei serii de frumoase legende. „Pornind din marginea satului (Socolari), drumul urcă întâi o coastă întinsă, după care urmează aproximativ curba de nivel, într-un peisaj despădurit, cu destulă stâncărie, dezolant. Trece firul unui pârâiaș, apoi ocolește Dealul Cetății, unde ruinele unei vechi cetăți cocoțate pe vârful stâncos al dealului stăpânesc întinderile spre vest. Cetatea, construită se pare în timpul turcilor, a fost un important punct strategic.” (4) Urmează apoi legendele potrivit cărora lacul Ochiul Beiului provine fie din lacrimile stăpânului cetății la pierderea fiicei, fie din lacrimile fiicei acestuia la pierderea iubitului.

Faptul că ruinele unei cetăți medievale se află în cadrul natural protejat al rezervației Cheilor Nerei nu face decât să sporească frumusețea și atractivitatea acestora. El contribuie la îmbinarea cunoștințelor naturale și istorice, întrucât lucrările dedicate cadrului geografic și biologic al Cheilor Nerei amintesc, după cum am arătat, Cetatea Beiului, iar scrierile istorice trebuie să facă referire cu acest prilej și la peisajul natural mirific al Banatului montan.