Peștera Boilor
Atracție naturală
Despre
Intrarea in Pestera Boilor se afla in versantul stang al Cheilor Nerei format din Carsiile Dese la 210 m altitudine si 7 m deasupra raului.
Peștera măsoară 126 m și este săpată pe un sistem de diaclaze și tunele de presiune. Porțiunile descendente alternează cu cele ascendente. Intrarea destul de mare (4 m inălțime) conduce printr-un mic culoar într-o sală înaltă de 7 m și luminată printr-o spărtură în perete (Fereastra) cu diametrul de 2 m. Această sală comunică cu galeria principală printr-un labirint de culoare strâmte, în parte inaccesibile, în care se ajunge urcând un prag de 3 m. Galeria principală, în general îngustă, înaltă de 2-4 m și lipsită de ramificatii, prezintă pe parcurs lărgiri prin prăbușire, poduri naturale, inele de eroziune, tunele de presiune cu secțiune ovală și dispoziții sifonale. De altfel galeria, cotind mereu la dreapta, devine scundă și largă; coboară brusc 3 metri și se termină printr-un lac-sifon permanent.
În timpul viiturilor puternice apa infiltrată prin fisuri din masiv formeaza un pârâiaș subteran care apare prin lacul-sifon și se evacuează prin ponoarele și sorburile din podea, reușind numai uneori să iasă prin gura peșterii și să ajungă la Nera. Urmele apei sunt vizibile peste tot : marmite, lapiezuri, lame, hieroglife și lingurițe. Ici-colo apar începuturi de concretionare a peșterii.
Peștera prezintă interes nu numai pentru hidrologie carstică, ci și pentru biospeologie. Aici trăiesc specii terestre remarcabile de crustacei, pseudoscorpioni și insecte fară aripi, iar în apa marmitelor și a lacului-sifon specii tipic subterane de crustacee microscopici.
Peștera se află pe teritoriul ocrotit al rezervatiei Cheile Nerei-Beusnita, parte din parcul national cu același nume. Nu este amenajată și nu prezintă urme de degradare. Deși este o grota rece, cu mici băltoace, cu pereții dăltuiți de apă și lipsită de frumuseți de calcit care atrag de obicei turiști, fiind lângă poteca în calea drumețului nu trebuie ocolită. Având o flanelă (temperatura în jur de 10 grade și umiditatea maximă), o cască de protecție și cizme de cauciuc (după secetă prelungită merg și bocanci) se poate parcurge toată peștera dus-întors numai în jumătate de oră. Atenție la cele două praguri a trei metri fiecare.
Peștera măsoară 126 m și este săpată pe un sistem de diaclaze și tunele de presiune. Porțiunile descendente alternează cu cele ascendente. Intrarea destul de mare (4 m inălțime) conduce printr-un mic culoar într-o sală înaltă de 7 m și luminată printr-o spărtură în perete (Fereastra) cu diametrul de 2 m. Această sală comunică cu galeria principală printr-un labirint de culoare strâmte, în parte inaccesibile, în care se ajunge urcând un prag de 3 m. Galeria principală, în general îngustă, înaltă de 2-4 m și lipsită de ramificatii, prezintă pe parcurs lărgiri prin prăbușire, poduri naturale, inele de eroziune, tunele de presiune cu secțiune ovală și dispoziții sifonale. De altfel galeria, cotind mereu la dreapta, devine scundă și largă; coboară brusc 3 metri și se termină printr-un lac-sifon permanent.
În timpul viiturilor puternice apa infiltrată prin fisuri din masiv formeaza un pârâiaș subteran care apare prin lacul-sifon și se evacuează prin ponoarele și sorburile din podea, reușind numai uneori să iasă prin gura peșterii și să ajungă la Nera. Urmele apei sunt vizibile peste tot : marmite, lapiezuri, lame, hieroglife și lingurițe. Ici-colo apar începuturi de concretionare a peșterii.
Peștera prezintă interes nu numai pentru hidrologie carstică, ci și pentru biospeologie. Aici trăiesc specii terestre remarcabile de crustacei, pseudoscorpioni și insecte fară aripi, iar în apa marmitelor și a lacului-sifon specii tipic subterane de crustacee microscopici.
Peștera se află pe teritoriul ocrotit al rezervatiei Cheile Nerei-Beusnita, parte din parcul national cu același nume. Nu este amenajată și nu prezintă urme de degradare. Deși este o grota rece, cu mici băltoace, cu pereții dăltuiți de apă și lipsită de frumuseți de calcit care atrag de obicei turiști, fiind lângă poteca în calea drumețului nu trebuie ocolită. Având o flanelă (temperatura în jur de 10 grade și umiditatea maximă), o cască de protecție și cizme de cauciuc (după secetă prelungită merg și bocanci) se poate parcurge toată peștera dus-întors numai în jumătate de oră. Atenție la cele două praguri a trei metri fiecare.
