Peștera liliecilor

Pârâul Șușara se găsește pe drumul către Cascada Șușara, drum pe care mai întâlnim și Fosta Moară Turcească. Toate aceste atracții naturale se află în localitatea Sasca Montană, fiind  o zonă deosebită pentru orice drumeț în căutare de liniște și peisaje naturale. sursa

Cele mai vechi amenajări hidrotehnice si primele baraje de greutate din România construite pentru spălarea minereurilor pe pârâul Oravița, cunoscute sub numele de Lacul Mare și Lacul Mic. Între lacurile antropice ale Banatului Montan, se remarcă şi cele două lacuri din Oraviţa. Ele au fost amenajate şi consolidate prin lucrări hidrotehnice speciale, pe cursul mijlociu al Văii Oraviţei, în intervalul 1727-1733, fiind prevăzute cu baraje pentru atenuarea undei de viitură dar şi pentru a servi industriilor nou create sau pentru agrementul locuitorilor. Sursa Text & Foto: banatulmontan, oravita.ro

Peștera Ponor – Uscată mai este cunoscută și sub numele de Peștera Ponor, Peștera Crivina sau Peștera Brădețe. Înaintând în peșteră și trecând de o strâmtoare, galeria se înalță la 15 m. Temperatura în peșteră este de 6,5°C – 8,3°C la extremități și este umedă (95-100%). Aceste variații de temperatură se datorează deschiderilor, care permit intrarea curenților de aer. sursa text: cnitpanina.ro surse foto: speologie.org, pressalert.ro

Peștera se găsește la baza unui abrupt calcaros și are o intrare mare și o lungime de 108 m. Este formată din trei Săli. La intrare încă se pot vedea urme ale unor săpături arheologice și ale cautatorilor de comori. In prima sala, trebuie escaladate blocurile mari prabusite din tavan. În dreapta se găsește o galerie scurta care se deschide deasupra prăpastiei. In stanga, dupa un taras usor, se intra în sala a doua, apoi in cea de-a treia, unde se găsesc podoabe concreționare. Pestera este usor accesibila și vizibilă în special in prima sala, celelalte sunt mult mai întunecate iar echipamentul specific este necesar. Sursa Text & Foto: https://www.turistmania.ro/

Aflată la marginea pădurii, Poiana Golului este un punct de belvedere excepțional asupra orașului Reșita dar și un loc unde se organizează festivaluri și spectacole pentru cine este interesat de o experiență unică la înălțime.

Localizat pe o vale adâncă și greu accesibilă dintre Coronini și satul cehesc Sfânta Elena, Izvorul Mânzului este unul dintre cele mai deosebite locuri din Clisura Dunării. Zona e presărată de cascade și grote, de mici ochiuri de apă ori construcții naturale de piatră și populată de salamandre care, conform poveștilor din bătrâni, dacă strigă te surzesc. Tot aici, sub dealul Isânoca se pare că ar fi bârlogul unui balaur care doarme de milenii și care, mișcându-se în timpul somnului, modifică mereu forma dealului. Sursa text & foto

Intrarea in Pestera Boilor se afla in versantul stang al Cheilor Nerei format din Carsiile Dese la 210 m altitudine si 7 m deasupra raului. Peștera măsoară 126 m și este săpată pe un sistem de diaclaze și tunele de presiune. Porțiunile descendente alternează cu cele ascendente. Intrarea destul de mare (4 m inălțime) conduce printr-un mic culoar într-o sală înaltă de 7 m și luminată printr-o spărtură în perete (Fereastra) cu diametrul de 2 m. Această sală comunică cu galeria principală printr-un labirint de culoare strâmte, în parte inaccesibile, în care se ajunge urcând un prag de 3 m. Galeria principală, în general îngustă, înaltă de 2-4 m și lipsită de ramificatii, prezintă pe parcurs lărgiri prin prăbușire, poduri naturale, inele de eroziune, tunele de presiune cu secțiune ovală și dispoziții sifonale. De altfel galeria, cotind mereu la dreapta, devine scundă și largă; coboară brusc 3 metri și se termină printr-un lac-sifon permanent. În timpul viiturilor puternice apa infiltrată prin fisuri din masiv formeaza un pârâiaș subteran care apare prin lacul-sifon și se evacuează prin ponoarele și sorburile din podea, reușind numai uneori să iasă prin gura peșterii și să ajungă la Nera. Urmele apei sunt vizibile peste tot : marmite, lapiezuri, lame, hieroglife și lingurițe. Ici-colo apar începuturi de concretionare a peșterii. Peștera prezintă interes nu numai pentru hidrologie carstică, ci și pentru biospeologie. Aici trăiesc specii terestre remarcabile de crustacei, pseudoscorpioni și insecte fară aripi, iar în apa marmitelor și a lacului-sifon specii tipic subterane de crustacee microscopici. Peștera se află pe teritoriul ocrotit al rezervatiei Cheile Nerei-Beusnita, parte din parcul national cu același nume. Nu este amenajată și nu prezintă urme de degradare. Deși este o grota rece, cu mici băltoace, cu pereții dăltuiți de apă și lipsită de frumuseți de calcit care atrag de obicei turiști, fiind lângă poteca în calea drumețului nu trebuie ocolită. Având o flanelă (temperatura în jur de 10 grade și umiditatea maximă), o cască de protecție și cizme de cauciuc (după secetă prelungită merg și bocanci) se poate parcurge toată peștera dus-întors numai în jumătate de oră. Atenție la cele două praguri a trei metri fiecare.  Sursă text & foto

Este amplasat pe falia Diana, în malul drept al Cernei şi a fost săpat până la 260 m adâncime. Izvorul Diana a fost forat în anul 1958, are un debit scazut. Se foloseste pentru tratarea gastritelor hipoacide, colecistite, hepatite, diabet, intoxicatii, constipatii, urticarie, bronsite, sinuzite, etc. Izvoarele pentru cura interna DIANA III (lânga Rotonda): apa minerala naturala, sulfuroasa, clorurata, sodica, calcica, hipertermala, hipotona. Indicatii: • afectiuni ce necesita cure de colereza (diskinezii biliare, colecistite cronice, sechele postoperatorii ale cailor biliare). • afectiuni ce necesita cure de diureza (infectii urinare, sechele postoperatorii ale cailor urinare) Apa poate fi utilizata si în cura externa în urmatoarele afectiuni: • reumatism cronic degenerativ. • reumatism abarticular. • sechele musculo-articulare post-traumatice Sursă text & foto

Dacă Cheile Carașului sunt printre obiectivele promovate și cunoscute din Banat, trebuie spus că locul de unde izvorăște râul Caraș, cel care formează aceste chei, este de asemenea extrem de spectaculos, dar nu la fel de cunoscut, nu la fel de promovat și cu siguranță nu atât de vizitat de către turiști. Pe de-o parte acest lucru se datorează faptului că accesul este unul care necesită parcurgerea unei distanțe mai lungi la pas, iar pe de altă parte pentru că nu se află printre cele mai promovate obiective turistice din Banatul Montan. Locul de unde izvorăște râul Caraș se numește Izbucul Carașului, iar acest lucru datorită faptului că în regiunile carstice majoritatea izvoarelor poartă denumirea de izbuc prin prisma modului diferit în care apa din subteran ajunge la suprafață. Izbucul Carașului se află în mijlocul pădurii și pentru a ajunge aici există câteva opțiuni de trasee turistice. Prima și poate cea mai des folosită variantă de traseu turistic marcat este cea care pornește de la Lacul Buhui. Pentru a ajunge la acest lac există varianta de traseu ce pornește din orașul Anina, fie din cartierul Sigismund din zona cimitirului a cartierului respectiv, fie din cartierul Orașul Nou. Se urmează marcajul bandă albastră (din direcția cartierul Sigismund – Maial traseul întâlnește inclusiv marcajul bandă galbenă ce indică traseul european E3 ce vine de la Ochiul Bei, din Valea Beului) și odată ajuns la Lacul Buhui vei putea remarca indicatoare cu marcaj triunghi galben către Izbucul Carașului (Izvoarele Carașului). Dacă până în urmă cu ceva timp traseul către Izbucul Carașului era fără marcaj turistic, doar poteca fiind bătută prin pădure, acum accesul spre acest loc foarte frumos și extrem de interesant din mijlocul pădurii este mult mai ușor de făcut pe baza marcajului triunghi galben. Acest traseu către Izbucul Carașului ajunge în zona Cantonului Silvic Cârneală urmând drumul forestier, iar de aici coboară spre Izbucul Carașului printr-o potecă prin pădure. Poteca străbate o pădure extrem de sălbatică, unde intervenția umană este aproape insesizabilă, mai ales dacă urmezi acest traseu în lunile de primăvară sau vara, după ce vegetația a crescut considerabil. Fiind vorba despre o zonă carstică, de cele mai multe ori Izbucul (sau izvorul) Carașului nu are apă tocmai în zona de ieșire la suprafață a apei astfel încât apa din subteran iese la suprafață câțiva metri mai în aval de mica deschizătură a izbucului. Tocmai de aceea, pentru a prinde cât mai multă apă la Izbucul Carașului chiar în zona de unde izvorăște este recomandat să se ajungă aici în primele luni de primăvară și după ploi puternice. Trebuie menționat că și în condițiile în care alegi o tură la Izbucul Carașului în lunile de vară sau după perioade cu precipitații reduse cantitativ, vei găsi apă puțin mai în aval de izbuc, acolo unde datorită conținutului ridicat de calciu și de alte minerale vei remarca o serie de micro-baraje formate din travertin care dau un aspect deosebit acestei zone, aspect similar cu pragurile de travertin formate pe cascadele de pe Valea Beușnița. Durata drumeției până la Izbucul Carașului depinde de locul de unde se pleacă și de ritmul de mers. De la Lacul Buhui până la izbuc timpul estimat este de aproximativ 2 ore, iar dacă optezi pentru a pleca din Șaua Cuptoare, timpul pe care l-am estimat la ultima tură în care am ales acest traseu este de aproximativ 2,5-3 ore, în funcție de ritmul de mers. Sursă text & foto