Peștera cu Oase - O descoperire de peste 35.000 de ani
În județul Caraș-Severin, aproape de orașul Anina, ascuns de relieful carstic al Văii Minișului, se află un loc neatins de mii de ani. Un fragment din vremurile preistorice s-a făcut cunoscut publicului larg atunci când s-au realizat săpături în zonă, decoperindu-se imposibilul. Este vorba de Peștera cu Oase, un nume ce a stârnit controverse la nivel mondial, prin simpla sa existență.
Cercetători din toată lumea, în urma a decenii întregi de cercetare și studiere a rămășițelor umane din preistorie, au căzut de comun acord când a fost vorba de vechimea omului modern pe suprafața continentului Europa. În ciuda celor cunoscute, specialiști din România, dar și cei din Oxford, Australia sau Bristol, au fost uimiți de noile descoperiri din Peștera cu Oase, unde s-au dezvăluit rămășițe ce au o vechime de peste 35.000 de ani.
Având dimensiuni neașteptate, Peștera cu Oase este formată dintr-un sistem de 12 galerii interioare, despre care se spune că au fost săpate în sistemul carstic al Văii Minișului. Dimensiunea totală atinge jumătate de hectar, conform analizei acesteia realizată la scurt timp după descoperirea ei din data de 16 februarie 2002. Peştera a fost descoperită de trei speologi amatori din Timişoara, pe nume Adrian Bilgăr, Ştefan Milota şi Laurenţiu Sarcina.
O descoperire neașteptată
Inițial, speologii au crezut că oasele de aici erau de fapt doar rămășițe ale mai multor specii de animale, printre care ursul de peșteră, carnivore de mici dimensiuni sau ierbivore. Printre toate acestea s-a mai descoperit și ceva mult mai important decât o simplă rămășiță osoasă: o mandibulă de Homo Sapiens cu cinci molari. La început, descoperirea părea a fi ceva banal, dar în urma datării cu carbon s-a dovedit vechime impresionantă a acesteia.
Au urmat apoi o altă serie de cercetări intense pentru a se determina cu exactitate dacă într-adevăr vechimea era datată corespunzător. Mandibula a fost trimisă la Cluj, după care a ajuns în Statelor Unite, împreună cu alte rămășițe descoperite în peșteră, pentru a fi cercetate de un cunoscut specialist în antropologia oaselor, Erik Trinkaus.
Mandibula a primit denumirea de Oase 1 deoarece în anii 2003 și 2005 s-au mai descoperit și alte oase umane tot în peștera de lângă Anina, ce au fost la rândul lor numite Oase 2 și Oase 3.
În urma cercetărilor ce s-au realizat pe o durată mai lungă de timp, Oase 1 a fost plasată de către specialiștii americani ca fiind „cea mai veche fosilă umană din Europa”.
Au urmat apoi o altă serie de cercetări intense pentru a se determina cu exactitate dacă într-adevăr vechimea era datată corespunzător. Mandibula a fost trimisă la Cluj, după care a ajuns în Statelor Unite, împreună cu alte rămășițe descoperite în peșteră, pentru a fi cercetate de un cunoscut specialist în antropologia oaselor, Erik Trinkaus.
Mandibula a primit denumirea de Oase 1 deoarece în anii 2003 și 2005 s-au mai descoperit și alte oase umane tot în peștera de lângă Anina, ce au fost la rândul lor numite Oase 2 și Oase 3.
În urma cercetărilor ce s-au realizat pe o durată mai lungă de timp, Oase 1 a fost plasată de către specialiștii americani ca fiind „cea mai veche fosilă umană din Europa”.
Un fragment din Preistorie
Printre oasele descoperite, mandibula de Homo Sapiens avea similarități cu elementele ce se regăseau la omul de Neanderthal, cu mai bine de zeci de mii de ani în urmă. S-au realizat seturi de analize genetice pe ADN-urile ambelor specii umane, concluzia fiind că acestea au fost încrucișate.
Aceste descoperiri au reprezentat o premieră la nivel mondial pentru lumea științifică. Până în acel moment se considera că deși aceste specii au fost contemporane, nu s-au încrucișat niciodată.
Aceste descoperiri au reprezentat o premieră la nivel mondial pentru lumea științifică. Până în acel moment se considera că deși aceste specii au fost contemporane, nu s-au încrucișat niciodată.
