Lacul Ochiul Beiului - Povestea din spatele lacrimilor unui fecior

Situat în inima unui mic luminiș din sufletul pădurii, la o altitudine de aproximativ 300 de metri față de nivelul mării, Lacul Ochiul Beiului este un loc unde povestea se îmbină cu tragedia umană. 

Lacul de origine carstică este cunoscut ca „lacul care nu îngheață niciodată”, fiind legat de un izvor carstic subteran ce menține temperatura apei constantă. Lacul face parte din Parcul Național Cheile Nerei, pe valea râului Bei, unde acesta se întâlnește cu râul Beușnița.

Turiști de toate vârstele vin aici în căutarea unui moment de liniște la marginea lacului, unde culoarea turcoaz și apa limpede conferă mister și serenitate peisajului.

Potrivit legendei, culoarea deosebită a lacului ar avea o origine supranaturală. În urmă cu câteva sute de ani, lacul și-ar fi schimbat nuanța de albastru în urma unei tragice povești de dragoste. 

Legenda spune povestea fiului unui bei înstărit ce a întâlnit o ciobăniţă frumoasă în timp ce se afla la vânătoare în aceste meleaguri. Acesta s-a îndrăgostit de ea la prima vedere și venea să o întâlnească pe fată în fiecare zi. Tragedia se abate asupra cuplului atunci când beiul a aflat despre cei doi și hotărăște să trimită un călău pentru a o omorî pe fată. Îndurerat, fiul beiului s-a retras la marginea lacului unde și-a vărsat toate lacrimile.

 

Tânărul a umplut cu tristeța sa lacul care astăzi îi poartă numele, lac ce încă îi reflectă culoarea ochiilor întristați.