Un martor al istoriei - Turnul lui Ovidiu
În comuna Turnu Ruieni se poate găsi o construcție medievală de o importanță istorică deosebită și anume un străjer al timpului ce a dominat peisajul de vis timp de sute de ani. De-a lungul vremii, donjonul a rezistat eroic eroziunilor, iar astăzi se poate admira măreția ruinelor turnului de pe culmea Dealului Stârminiţa, la 420 m altitudine. Construcţia cu secţiune patrulateră are aproximativ 12 metri, în trecut ea având o înălţime probabilă de circa 13,5 metri, în timp ce interiorul a fost construit etajat, pe patru nivele.
Un monument al vremurilor străvechi
Datarea obiectivului este incertă, pierzându-se în negura vremii. Cel mai probabil, apariţia sa poate fi stabilită în Ungaria secolului al XIV-lea, deoarece stilul constructiv este unul folosit în acea vreme în regiunea noastră, în zona Haţegului aflându-se vestigii asemănătoare şi datate în acea perioadă. Un exemplu fiind turnul de apărare al bisericii Cetăţii Colţ, aflat în apropierea satului Râu de Mori din judeţul Hunedoara. Un element care întăreşte datarea donjonului în secolul al XIV-lea este şi descoperirea unei monede bătute, aflate în circulaţie în vremea regelui Carol I Robert de Anjou (1307-1342).
Prima atestare documentară probabilă a donjonului este consemnată de istoricul Pesty Frigyes, un însufleţit şi riguros cercetător al acestui ţinut. Drept mărturie este un document emis de Capitlul din Oradea la 25 iulie 1467, în care se menţionează un turris lapidea (în latină, turn de piatră) ca aparţinând membrilor familiei nobiliare de Mutnok. Se luase în calcul și teoria că această familie ar fi construit acest turn, ca parte a obligaţiilor de apărare pe care le aveau nobilii din partea locului în acest ţinut de graniţă des călcat de cotropitorii otomani.
Un secol mai târziu, Petrus Petrovici de Suraklin, în calitatea sa de Ban de Caransebeş – Lugoj, a desfăşurat un proiect de fortificare a cetăţilor oraşelor amintite. Acesta a întărit sistemul defensiv al zonei inclusiv prin construcţia de turnuri de observaţie cu bază patrulateră, înalte de 18-30 de metri. Pentru protecția turnului s-au adus gărzi militare ce jucau rolul de avanposturi. Probabil în cadrul acestui program construcţia de la Turnu Ruieni s-a renovat şi întărit, ea existând deja în acele vremuri.
Cercetările arheologice efectuate în zonă au scos la lumină vestigii romane în apropierea acestui turn, ceea ce a dus la posibilitatea că în acel loc, înaintea construirii turnului medieval, să se fi aflat un obiectiv antic cu scop similar. Afirmaţia este întărită şi de existenţa în zidăria donjonului a unor elemente de construcţie romană, precum plăci de calcar, refolosite, incluse mai ales la colţurile zidăriei şi la nişa de tragere existentă într-unul din pereţii turnului.
Localitatea Turnu Ruieni, formată din contopirea celor două sate învecinate, Turnu şi Ruieni, îşi trage numele de la acest turn de observaţie.
Mitul din spatele legendei
„Turnul lui Ovidiu” și-a primit numele de la legendele care din moși strămoși au captivat imaginaţia localnicilor.
Cea mai cunoscută legendă spune că numele turnului ar veni de la anticul poet roman Ovidiu (Publius Ovidius „Naso”), exilat la Tomis, pe malul Mării Negre. Autorul Artei iubirii, al Tristelor şi Ponticelor, ar fi trecut prin această zonă și s-a oprit aici o perioadă, fie în timpul drumului spre locul de exil, fie în cursul vizitelor făcute în Dacia, după care a pornit spre Tomis.
Mai mult, legendele au fost ţesute şi mai departe şi au fost preluate chiar şi de diferiţi istorici creduli ai vremurilor. Aceştia au găsit în vorbele atribuite lui Ovidiu şi originea denumirii oraşului Caransebeş. Conform legendelor, ajuns pe meleagurile noastre, poetul s-ar fi îndrăgostit subit de ele (probabil sedus de priveliştea mirifică oferită privitorului de pe promontoriul turnului de observaţie) şi ar fi exclamat: „Cara mihi sedes!”. Această propoziţie, care în limba latină înseamnă „Ţinutul meu iubit!”, sună oarecum similar numelui Caransebeş, iar minţile înfierbântate au preluat imediat ideea şi au găsit o explicaţie pentru ceea ce istoricii nu au găsit nici până în zilele noastre.
Mai mult, legendele au fost ţesute şi mai departe şi au fost preluate chiar şi de diferiţi istorici creduli ai vremurilor. Aceştia au găsit în vorbele atribuite lui Ovidiu şi originea denumirii oraşului Caransebeş. Conform legendelor, ajuns pe meleagurile noastre, poetul s-ar fi îndrăgostit subit de ele (probabil sedus de priveliştea mirifică oferită privitorului de pe promontoriul turnului de observaţie) şi ar fi exclamat: „Cara mihi sedes!”. Această propoziţie, care în limba latină înseamnă „Ţinutul meu iubit!”, sună oarecum similar numelui Caransebeş, iar minţile înfierbântate au preluat imediat ideea şi au găsit o explicaţie pentru ceea ce istoricii nu au găsit nici până în zilele noastre.
